Crimă cu premeditare – speţa Mihnea cel Rău

Saşii sibieni au fost oameni harnici şi mândri…Timp de un secol şi jumătate s-au chinuit să ridice o biserică măreaţă mai mare peste toate-n Transilvania. N-au reuşit fiindcă braşovenii le-a luat-o înainte şi au construit o biserică şi mai mare – Biserica Neagră; atunci s-au hotărât sibienii că măcar cel mai înalt turn să construiască; tot n-au reuşit căci bistriţenii iscusiţi şi vicleni au construit un turn şi mai înalt.

Biserica Evanghelica (fosta Biserica Catolica)
Biserica Evanghelica (fosta Biserica Catolica)

Ei, nu-i necazul aşa mare căci Biserica Evanghelică din Piaţa Huet se mândreşte cu altceva: un lapidarium cu 67 frumoase pietre funerare dintre care una ce-i aparţine unui domn român – ăsta da, lucru mare şi curios.

Cine este românul cu asemenea cinste? La rostirea numelului său turiştii tresar – e Mihnea Vodă cel Rău, fiul lui Vlad Tepeş, Dracula pe limbajul lor. Dacă ar fi să transpui viaţa lui Mihnea într-un film din zilele noastre, ar fi cu siguranţă un adevărat blockbuster! A fost râu (că doar n-o fi primit titulatura degeaba) – însetat de averi, faimă şi putere; a ucis, a furat şi-a violat cât a putut prin Tara Românească cât a fost domn. A stârnit ura boierilor şi, astfel, a fost nevoit să se refugieze peste munţi, taman la Sibiu.

A trimis mesageri regelui maghiar cerându-i ajutor şi regele, cu alte interese, a acceptat să-i ofere suportul, cu o condiţie totuşi: să renunţe la credinţa lui cea ortodoxă şi să treaca la catolicism. A acceptat că doar faima cere sacrificii :). Regele le cere şi sibienilor să aibă grija de domnul musafir şi să-i dea tot ce-i pofteşte inima. Sibienii, de voie de nevoie, se supun legii ospitalităţii şi îl întâmpină pe Mihnea ca pe un « megastar », un VIP, un cetăţean de onoare al cetăţii.

Mihnea Voda si fiul sau
Mihnea Voda si fiul sau

Si, pe când pe la porţile domnului muntean se linguşeau mai marii cetăţii, în partea cealaltă a cetăţii, într-o cameră ascunsă, trei români boieri pun la cale măcelul domnului. Işi răzbunau astfel rudele violate, hoţiile şi trădarea lui Mihnea. I-au tras la sorţi moartea; ieşit hangerul (picaseră otrava şi ştreangul).

A doua zi, 12 martie 1510, de ziua Papei Gregoriu, pe când ieşea de la slujbă, alături de doi din oamenii de încredere, Mihnea este atacat şi omorât de Dimitrie (un fel de kamikaze al zilelor noastre). Asasinul urcă în turnul biserici şi urlă cât îl ţin plămânii că l-a omorât pe Mihnea Vodă. In clipa următoare este împuşcat cu archebuza.

Ceilalalţi doi complici sunt repede identificaţi şi ucişi cu sânge rece, ei şi toată casa lor. Aici, filmul nostru capătă dimensiuni de thriller, legendele povestind cum cadavrele asasinilor au fost târâte pe uliţele cetăţii şi aruncate dincolo de ziduri. Atât de violenţi să fi fost sibienii ?…Viaţa chiar bate filmul :).

Deşi a fost un corupt, un trădător şi întâi-violator în Tara Românească, la Sibiu Mihnea a fost tratat ca un domn şi după moarte – piatra sa funerară a fost depusă în lapidariumul bisericii alături de cele ale mai marilor saşi. Este singura care are semnul crucii pe ea, crucea peste semi-lună, simbol al victoriei creştinismului.

Ca orice legendă, povestea lui Mihnea este şi ea controversată. Unii spun că ar fi fost ucis in Piaţa Mică, undeva în dreptul Muzeului Farmaciei de azi…Dar să lăsăm istoricii să hotărască, până la urmă istoria poate fi interpretată după bunul plac al fiecăruia.

Bibliografie: „Mihnea Vodă cel Rău”, Alexandru Odobescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s