Românii şi „Lumea Nouă”

Povestea românilor care au emigrat în SUA în secolele 19 şi 20 mi-a atras interesul cu ceva timp în urmă. Este un subiect despre care nu am auzit prea multe. Imi amintesc că îmi povestea demult bunica despre tatăl ei care a plecat în America cu vaporul, înainte de a se însura (cel mai probabil între 1915-1920). Inca îmi este neclar dacă a ajuns cu bine în America, unde şi cat a stat. Nu a ştiut nici bunica prea multe, cert e că Ion al lui Părăuţă nu a rămas acolo, s-a întors în comuna sa (jud. Sibiu) şi şi-a întemeiat familie.

Asemeni stră-bunicului meu, peste 150.000 de români din Transilvania, Banat şi Bucovina au luat calea “Lumii Noi” cu toţii visând să strângă nişte bani şi apoi să se întoarcă acasă. Era aşa-numita generaţie “mia şi drumul”: fiecare îşi propunea să meargă în America să câştige o mie de dolari şi banii de drum înapoi acasă:)

Acum se pune întrebarea… Cine au fost primii emigranţi, primii ardeleni pe pământ american? Se pare că un sas a fost primul care a ajuns în America, în 1694. Johannes Kelpius, teolog protestant şi scriitor ajungea la sfârşitul secolului 17 în Pennsylvania alături de un grup de discipoli pentru a pune bazele unei comunităţi perfecte, departe de societatea depravată a vremii.

Cincizeci de ani mai târziu, tot un teolog, de data asta un preot ortodox – Samuilă Damian – ajunge pe pământ american. In SUA, preotul transilvănean l-a cunoscut pe însuşi Benjamin Franklin căruia i-ar fi dezvăluit că ar dori să facă înconjorul lumii şi apoi să se întoarcă acasă.

Ciobani din Transilvania (National Geographic Magazine 1917)
Ciobani din Transilvania (National Geographic Magazine 1917)

Arhivele nord-americane şi canadiene menţionează că primii imigranţi de naţionalitate română erau evrei şi au venit din Basarabia şi Bucovina între 1870-1895. Valul masiv de emigrări a avut loc în perioada 1899-1930, cei mai mulţi emigranţi plecând până la izbucnirea Primului Război Mondial dorind să scape de sub jugul stăpânirii autro-ungare. Visau că dincolo, în lumea nouă şi liberă, să câştige repede…Insă, odată ajunşi acolo, cei mai mulţi dintre ei ajungeau muncitori necalificaţi în mine, turnătorii, fabrici. Iluziile se risipeau repede; nu câştigau aşa cum speraseră iar sănătatea le era mereu ameninţată.

Politica de maghiarizare resimţită în legislaţie dar şi încercarea de convertire a românilor ortodocşi la romano-catolicism ori protestantism – un subiect sensibil şi atunci:)- i-au determinat pe români să emigreze. Un alt motiv ar fi fost creşterea numărului de naşteri, mai ales în rândul familiilor sărace şi astfel, lipsa de perspectivă pentru tineri.

Toate astea alături de iluzia câştigului rapid promovat de agenţii de emigrare i-au convins pe români să-şi lase familiile şi să plece în “ţara făgăduintei”. După o călătorie lungă şi istovitoare, odată ajunşi în New York treceau prin diverse controale medicale iar apoi erau distribuiţi spre diverse centre de lucru – la munca cea mai grea, “de jos”. Mulţi emigranti români au murit în fabricile americane sau în mine sub povara muncii grele, alţii au strâns cât au putut şi cu prima ocazie s-au întors acasă. Arhivele americane amintesc că, în rândul românilor, s-a înregistrat cel mai mare grad de revenire în ţara natală.

Mulţi au fost şi cei întreprinzători…Spre 1930 numărul emigranţilor români sau al românilor născuţi în SUA crescuse foarte mult. Si-au format mici comunităţi şi îşi promovau tradiţiile “de acasă”; au apărut chiar şi societăţi de ajutor. Strănepoţii multora dintre ei s-au americanizat cu totul.

Povesteam pe tema subiectului ăstuia cu un turist american, la Sighişoara cand veni vorba de Kelpius şi călătoria sa. David mi-a spus atunci că, de fapt, numele său „Giard” este de origine franceză; stră-bunicul său francez a emigrat la începutul secolului 20 în SUA. S-a stabilit la Detroit şi urmaşii săi s-au născut acolo. Povestea lui era asemănătoare cu cea a românilor ardeleni.

Povestea stra-bunicilor noştri este, de fapt, povestea a milioane de imigranţi din toate colţurile Europei ajunşi pe Ellis Island (New York), la cumpăna dintre secolele 19-20, cu speranţa unei vieţi mai bune. Mulţi se înşelaseră…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s